Al vorbelor trufaș sunt suveran Și gândul meu e pentru toate lege, Se-așază-n jur cu gestul diafan Al curtezanelor de lângă rege, Zâmbesc suav,

Orgolii stepe mintea nu-mi devoră, Nici port blazon de sumbre evocări: Cu șerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări, Cu crini funești, perversa

Trăiesc la ceasul ăsta un timp topit de aur Cu bere, mierie, în cupe de Granzquel, Ce face să-ți plutească simțirea ca un plaur Cu viziuni și

Au fost și niște ierni năbădăioase, Cu crivățe, cu viscole-n picaj – Războinice dând răzmerița-n oase, Fracturi prin codrii – ghipsuri și bandaj

Copil de bulevard era Vestitul bard pre numele lui PÂCÃ Ce-l mirui singaporeana stea Prea vrednic la libații, bun de râcă ! Parcă-l și văd în

............ Pe cât de subțirel și deșirat Părea la trup, era isteț la minte: Șahiștii-ăi vechi nu s-ar fi-ncumetat Să-l supere; le da și-un

O clipă numai, dacă s-ar putea Cu mâini de forceps care pruncu-l naște În palmă, ferm, să prind gândirea mea – Ca prinsă-n țest zvâcnirea unei

La ce bun să mai treci printre lucruri Pe-aceste scălâmbe ciurucuri Peste mutrele voastre cu ciucuri ?... La ce bun să mai plângi, să te

Heraldica acestor suple bări, C-un Haș fantastic - treaptă, scară-n Cer! - Þi-o-nchin, clarvăzătorule Homer, - Ce-ai treptuit pe