Trist-a fost viața-ți zbuciumată mizerii, chiar ți-au fost conducătoare, te apăsau în praf, da-n drumu-ți mare tu le-ai învins cu fruntea

Lucra de dimineața până-n sară copiii și nevastă să-și nutrească... Slăbit, bolnav, azi cată să cerșească să-și mai susție soarta grea,