Tiberiu Utan›Poezii

Mărunțel cât un cercel N-are astâmpăr Motocel Cel mai mic dintre pisoi Ia să îl privim și noi. Cum se scoală, nu se spală Dă întâi la blid

Clopotul sub care mă zbat în buza căruia bat este larg și foarte înalt ca un paiug de limba lui spânzur și i mă supui izbind pereții

(...) Copii, povestea ce vi-o spun, am auzit-o de la un bun, el a auzit-o de la un străbun, și uite așa din tată în fiu, din moș în

Ce-a fost n-a fost. Pădurea și vechea mânăstire. Trecutul meu adoarme în neștire. Nici aerul, nici noi nu ne-am opus. Cine-a învins și cine-a fost

În loc de scrisoare poetului spaniol, J.L. Pacheco Un semn de carte-n paginile Romei, Pacheco, e patria ta. Un nume de piață. O

Mă întrebi uneori despre paloarea mea de nordic. Eu îți răspund: Oasele pot fi spălate de ploi până la alb, focul arde câteodată până la

Urmărește această săgeată cu zbor inegal: în sus, în jos, mai sus, mai jos - greu de crezut că a țâșnit din arcul lui Zeus. O dată la o viață