Pantomimă într-un bâlci cu teatru de păpuși
de Tiberiu Iliescu(2009)
2 min lectură
Mediu
În aplauzele pleoapelor, ropotite pe sub straturi, s-a oprit pe uliță un vagon cu obloane funerare.
În minutul împerecherii turnesolului serii cu culoarea cimitirelor de ape, au înflorit în baraca de speteze și creton, răsărită din vagonul mortuar, lanternele de spermanțet.
Livrelele din drapel ale lacheilor și diademele de dantelă ale distribuitorilor de programe tapetau intrarea. După clopot de ape - consternare. Perdelele de stambă brodate cu păsări adormite, moarte, s-au ridicat și s-a ivit \"Baronul\": privirea orizontală era patronată de o pereche de virgule de diversă mobilitate.
Anterior, avea pitulată sub vestminte o damigeană de gelatină vâscoasă. E blajin (râsete), a greșit cu o floare (delir) și, fiindcă spărsese un geam (conflict), era să-și piardă soața conjugală (încurcătură nostimă cu armonică de râs).
Pentru funcționarii comerciali ce haz are punga umflată izbită de pereți!...
Vizavi de un azil de noapte este o panoramă cu ocheane colorate și păpuși vorbitoare care citesc în chipuri. Vrăjitorul stă în prag și râde scârțâit, parcă ar scăpăra unghii pe cremene; și i se întindea elasticul buzelor în felul mâțelor amoroase.
Vorbește încet ca rotițele de ceasornic și e mai întreprid ca un fenician de lut; poartă labele picioarelor alăturate bleg și capul resemnat, cu acceptată acuzație comică pe ipotenuza umărului triunghiular.
1929