Vino! noaptea e senină, dorul, mi-e stingher acum. Vino!, florile\'n grădină, ning petale și parfum!... Vino, și-astăzi pe aleia ca în

Cântecul carelor pe drumuri prăfuite, Cântecul vântului de vară printre frunzarele adormite, Cântecul macilor aprinși pe răzoare, cântecul

E târziu și cred că ai repauzat destul De ce să cazi alături și nu te-ai prelungi așa cum ești într-un infinit propriu? Îți dau o parte din