SCRISOARE DE DRAGOSTE
de Teodor Pică(2003)
1 min lectură
Mediu
Iubita mea,iti spun o intamplare,
Vei urmari,cred,versului meu trapul,-
Subtil iti povesti-voi felu-n care
Mi-am consumat la doua mese capul.
Mi-era o foame vinata,perfida,
Un mat innebunise si cinta,
Prin gratiile pieptului,livida,
Privea cu limba seaca,inima.
Din gura-mi mirosea a razmerita,
Organele se revoltau pe sleau:
\"Jos demagogul ceai de romanita!
Vrem piine,carne,zgirciuri!\" imi strigau.
Un veac le-am dus tot scarpinindu-mi ceafa:
\"Mai stati si voi doar n-o sa fur ,nu pot!-
Va jur pe zei ca-ndata ce iau leafa,
Cu fiecare-n parte ma socot\".
Dar azi,in prag de faliment,barbatul
Ce zace-n mine il stiam de mult,
S-a ridicat facind sa geama patul
De-atita energie si tumult:
Maninca-ti capul,dobitoc ce-ai fost,
Ca pielea lui nu-i buna nici de cizme,
Nu vezi ca te-amageste ca pe-un prost,
De ani de zile doar cu silogisme?
Ca bine zici!si,fara sa-mi mai pese,
L-am ras urgent de chica si mustati,
L-am fiert,l-am consumat la doua mese,
Ne mai pastrind oscior pe alte dati.
Nici n-am nevoie!Miine fierb o laba!
Poimiine poate-mi rod un omoplat,-
Iubita mea intristator de slaba,
Te chem,de vrei,la un ospat bogat.