XI
de T. S. Khasis(2008)
2 min lectură
Mediu
laura meine liebe cînd
a plecat era o iarnă ce se scurgea pe îndelete
pe sub motoare-nroșite
ada a rămas lîngă mine vreo săptămînă să mă
consoleze cu rîsul ei isteric cu
nebunia ei fixată pe ticăitul unui ceas de porțelan
reprezentînd un pui de găină
eram secătuit de puteri și ambiție
o caroserie pe butuci
gata să fie dezasamblată
era perioada mea de veghe autentică
lîngă ada colcăind beată în pat năpădită de coșmaruri
luînd decizii tari dar de fapt neștiind ce să fac
prima înfrîngere serioasă
așa că am continuat
am vizionat documentare despre maimuțe am băut vodcă apă și
bere
am urcat saci cu lemne am fumat am trimis scrisori
patetice în klagenfurt am simulat stoicismul tradițional al
familiei pe linie paternă am pălăvrăgit cu domnul administrator
despre dificultățile traiului la bloc și m-am
pregătit pentru șpițurile-n cur ce aveau să vină
la fiecare convorbire telefonică mă întreabă cum mă simt
- ești bine puiule? cum te simți?
de fiecare dată mormăi un răspuns convenabil
ceva fără cap și coadă o aiureală și
îmi dau seama că n-o să stau niciodată
cu celălalt telefon la ureche ascultându-mi fîstîceala
spunînd cu un ton de speaker t.v. că nu vrei să
ne întâlnim
se pare că am cancer
inventînd ceva care s-o îngrijoreze să-i stîrnească partea
de mamă devotată și iubitoare
sînt îndeajuns de îndrăgostit ca s-o fac să creadă
an de an că am cancer
îndeajuns de disperat
la petroșani era să se mărite cu un rocker local
eu așteptam în scara aia cu becuri furate
jumate viu jumate nu știu cum
și locatarii care urcau sau coborau
urcau și coborau pe pipăite
după vreo două ceasuri devenisem un punct de reper
nu mă întrebau nimic
îmi atingeau creștetul capului cu degetele
și-și vedeau de treabă
oricum
ea pînă la urmă a venit cu mine
cu adevărat regretele ne împing bărbiile-n piept
o frunză cade pe capota unui merțan
rămîne acolo
ruginie ca berea
cînd demarează
o ia vîntul