Punga de cireșe
de Stoiciu Liviu Ioan(2005)
1 min lectură
Mediu
Punga de cireșe din odaie, de pe
masă, vărsată pe dușumea, îl chinuie de când a
fost să se pună pe picioare, trezit din
patul hotelului, după ce
a visat că trebuie să o ducă pe mama
lui la cimitir, cu sania, bate în lemn - și în grabă, neînțelegând
cum de a fost posibil, vărsase
punga de cireșe...
Aude iar văicărelile mamei și sunetele răgușite scoase de caprele
care căutau de mâncare sub
fereastra
lui ! Doamne, dacă
Ar putea să o adune la loc, e o pungă mare: cireșe albe și
cireșe învinețite, răsturnate,
semn rău...
caprele, corpuri nebuloase, apărute în bolile organice
cerebrale - mâncau
gunoaiele și țineau aleea curată. De când
a fost să se țină pe picioare, trezit la realitate: își spintecă brusc
abdomenul. E plin de sânge. Ce-ai făcut, cretinule ! Își
ține mațele în brațe, le scapă. Vezi să nu calci
pe ele ! E înconjurat de o
aură, în
stare de tensiune afectivă
pozitivă maximă, obsedat de cireșele răsturnate, o pungă: după ce,
cu o seară înainte, a analizat
orbitele primitive ale unor
comete.