Tiflă
din ant. Poezia română actuală
de Ștefan I. Nenițescu(2011)
2 min lectură
Mediu
Cu acid sictiric
Lumea aș trata-o!
Procedeu empiric,
Farmaco-Bilbao.
Multele, măruntele,
Verzile și-uscate,
Berechet, cărunte
Franc sunt împușcate.
Nu am nici o price:
Para mălăiață,
De-o aștept să pice
Vine de mă-nhață.
Că la câte-s martor
Mă interesează
Că tenorul: tartor
Nechemat bisează.
Străpezește dinții
Soare-n promoroacă,
Judelui ședinții
Legile-s potroacă;
Iar moșia? funte
Pentru cățelușii
Care știu să-nfrunte,
Stând în dosul ușii;
Și oricum și orice
Tot o tevatură-s,
Insule Minorce,
Cai în Paște-Purăs.
Prostul pune pile,
Chipeșe matroane
Se surâd copile,
Prune faraone.
Hipografi himerici
Fac pe curtezanii -
Sfintelor biserici,
Dreptelor pisanii!
Câtă feerie
Gâjule idilic!
Vin e-n baterie
Preparat etilic.
Însă, însă, însă -
Curba-i verticală;
Risipirea-i strânsă
Ca o portocală.
Mor de-atâta bine!
Fierb ca-n samovare
Cântece turbure,
Grijilor avare,
Toate-s omenie
Și mă simt bucolic;
Duc pân-la manie
Duhul apostolic.
Musca pentru mușchi e.
Își foiesc șalvarii,
Pun pe limbă pușchie
Situații varii.
Răul e endemic,
Otrăvită-i zgaiba;
N-o fi academic:
Ducă-se la naiba!
Dar sunt consolații
Câte-s poezie.
Zânelor inflații,
Val de Blanduzie,
„Viitor de aur
Țara noastră are!”
Viitorul maur
Nu-i în buzunare.
Dac-ar fi prezentul,
Ar fi ca trecutul:
Stokului, decentul,
I-a făcut făcutul.
Nu-i acont și-arvună,
Ci astrologie.
Stele se răzbună;
Noaptea simigie.
Mi-a sărit muștarul!
Prea sunt înfricate
Dragostea și-altarul,
Vorbe beșicate.
Drace din cutie,
Vezi de-mi fă o șotie!
Că de-i tot prostie,
Nu prostia tot e.
Cinste nu cumva e?
Mi-a sărit pârțagu?
Lume cucuvae,
Cucurigu-gagu!