As fi vrut sa scriu despre varstele de atatea feluri prin care-am trecut pana acum, fara sa-mi dau seama, despre cele ce ne-apropie sau ne despart de

“Liniște! – strigam cuiva (sau mie îmi strigam) Liniște, măi, că îmi visez gândirea!”

O respirație? respirația mea? - trecut-au ore și învârt aceeași întrebare umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni și cifre alandala tot răsucind

Ma uit la tine si mi-e tarsa esti tot atat de lipsit de vointa ca si mine esti tot atat de curca plouata esti tot atat de umflat de energie