Oraș bătrân, cu străzi înguste, ce plin ești astăzi de ruine! Ce negre-s zidurile tale și ploi cum bat... Pe-acoperiș și prin tavane, prin pod,

Pământ, te scurm!... Și piatra ți-o sfarm cu târnăcopul. În truda-mi, cad și mă târâi; lovit cu piciorul, Bătut și scuipat, păgânii

Eu sunt călătorul ce-n viață aleargă mereu Și caută sfârșitul potecilor cu spini. Și merg demult pe drum, prin pietre și mă zbat așa de greu De