Sonetul 55
de Serban Codrin(2006)
1 min lectură
Mediu
Sonetul 55
din ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnișoarei Sapho”
O dată exilați din paradis,
În paradis n-om reintra nicicând,
Răbdând nimicul unui cer promis
Și prăbușirea zborului răbdând.
E-o margine de miriște. Și-aici
Ori vatră-ncinsă, ori preasfânt altar
Îmi zidăresc, nici pentru-ofrande nici
Pentru noblețea mea de cărturar.
Pe masă, căni cu apă rânduiesc
Și pâine lângă linguri și mai am,
Tăiat într-un perete, loc ceresc
Prin bunătatea florilor, un geam,
Să-nvie lin și mistic și felin
Lumina lină, când învie lin.