Sonetul 53
de Serban Codrin(2006)
1 min lectură
Mediu
După-nserare, tăvălești în joacă
Lumina nopții ca pe-un crud nămete,
Pierzând pantofi și rochie,-amanete
Prin roinița c-un fel de promoroacă
Þi-obrăznicie afrodiziacă…
Cum nu-i băgăm în seamă, pe-ndelete,
Ne iau cu asonanțe desuete
Un milion de greieri în tăbarcă!
Pe piept, cum ai rotirea-a două dealuri
Încununate-amabil fiecare
C-o-nfloritură-atotîmbietoare,
Să le mărturisim ce idealuri
Solemne și-alte-avânturi ne frământă,
În timp ce universul, totuși, cântă…