Pași în ploaia de mai
renga
de Serban Codrin(2005)
1 min lectură
Mediu
Caii fremătând
peste pajiștea arsă-
și-o ciocârlie.
De falezele albe
ricoșează pescăruși.
La țărmul mării-
a savura tăcerea
și vidul sărat.
Ce maestru a compus
Simfonia dragostei?
Cine iubește-
îndestularea dintr-o
cană de apă.
Scriu versuri la răcoare
pe când țăranu-asudă.
Cu unul mai mult
pe miriștea cu bostani-
luna răsărind.
Spre sud migrează nouri
o dată cu berzele.
Și pelerinii
la poarta mănăstirii-
și-ncuietoarea.
Nici o funie fără
o ceapă degerată.
Spărgând ghețușul-
germinează-ntâi bulbul
ghiocelului.
Altfel sună poleiul
sub ghete și în sălcii.