Poate marea poezie
de Ryuuichi Tamura(2002)
1 min lectură
Mediu
O poezie
Abia e sustinuta de-un vers
Lucru asemanator echilibrului fricii
Cu mainile-ntinse
Omul trebuie sa indure balansul
Ameteala de-o clipa
Devine axul vietii tale intregi
Poate marea poezie
E mai iute ca viteza luminii
Prin ea
Omul patrunde din viitor in prezent
Din prezent in trecut
Din pamant mortul se scoala
Se intoarce in mainile celor ce-l ingroapa
Cu spatele-ntors se retrage
In bezna care-l nascu
Iubirea se-ndreapta dinspre ruina spre implinire
Totul incepe de la sfarsit
Revolutia vesnica
Statele disparute
La fel poezia
Poate marea poezie
E o lumina-n noiembrie
Lumina ce tot limpezeste
Prin ea omul ochii-si inchide
Stana se opreste cu mainile-ntinse