Blues despre răpirea fetei care credea că poezia e un solo pentru trompetă în orchestra uterină
de Ronny Someck(2012)
1 min lectură
Mediu
In prima clipă se gândi
că cele două fete care au coborât din mașină veniseră să dea o mână de ajutor.
Cizma celei dintâi sclipi la un centimetru de ochi, mâna celeilalte era șocolatie. La capătul brațului sub coada balaurului din tatuaj scria 'aprilie e luna cea mai nemiloasă din toate'.
Ridicându-se, apucă să vadă că amândouă ieșiseră din aceeași linie de producție.
'Sunteți gemene?' întrebă înainte de a se înghesui pe bancheta din spate a Buick-ului.
De regulă, în această clipă, ar trebuie silabisit 'strigăt' și învârtit până la maximum butonul volumului corzilor vocale.
Dar orice regulă are probabil și o vară
mută.
Și-a amintit de pentru prima dată când a fost la Luna Park,
De roata enormă care i-a ridicat rochia. Părinții au stat la coadă
și au cumpărat un bilet către groază plătit cu o oră de
încântare. Acum ea plătește
singură,
ascultând un solo pentru trompetă
în orchestra uterină.
Îi vine să o reconstituie: toc de zece centimetri, ciorapi perforați,
Mărgele argintate pe umărul drept
Și ochi ca un magnet ruginit de îngrijorare.
Când a fost întrebată ce e metafora
Și-a încrucișat brațele
Ca un vultur
și și-a luat zborul.
Traducere din ebraică - Marlena Braeșter