Fluturii
de Petre Ghelmez(2005)
1 min lectură
Mediu
Vin fluturii mama! Coboara
cu aripile lor de ceata ursuza
drept in izvoare, secandu-le.
Nu le auzi fosnetul hohotitor
cum navaleste-n vazduh?
Nu le auzi strigatul
cotropit de-ntuneric?
Cad ca topoarele cu muchii grele,
retezand firul de iarba
sclipitor cum e luna.
Si tu esti singura, mama!
Si eu sunt singur,
in furtuna aceasta de aripi
prin atata pustiu neumblat.
Si pasarea aceea galbena,
pe un pat plutitor este singura
si puiul de cerb e tot singur
in timp de aripile fluturilor
prabusesc peste noi instelarea
Vin fluturii, mama!
S-aseaza pe case
cu picioarele lor de sarma
carbonizata. Sug din otrava
florilor mari, de neon. Canta
prin arbori, batand din aripile
largi, cum bat cocosii-n amurg
Spicele se rastoarna
pe mal cu gaturile spintecate
Vulturii cad inghetati
ca butucii in padure
Cainele se zbate in lant, vinovat
iar eu numar luceferii de foc
ce se sparg in fereastra.
Vin fluturii, mama! Nunta
lor se petrece in taina
la izvoarele noptii de ceara.