Nelinistea, nelinistea, e partea mea de mostenire, rana ce-o port in gatlej, tipatul inimii mele in lume. In palma aspra a noptii, un nor spumos

Atatea drumuri fara calatori vor fi de-aci-nainte, si-atatea carari de nimeni cautate. Paraginite si uitate le-or afla urmasii, socotindu-le

... Si dupa zece mii de ani, se plimba-o fata sub castani, desigur zvelta, balaioara, cu ochi albastri, diafani; si iata, iar e