Zborul
de Olivier Deck(2004)
4 min lectură
Mediu
Din ce munte?
Din ce dimineață?
Din ce noapte?
Ascult sfatul pietrelor
Ascult muzica averselor
Ascult părerea ferigilor
Vîntul înșiră
Vorbe vechi, pietre roz
Pe coamele cailor
Curgi, rîu, aleargă
În venele mele nesupuse
Eu merg
În neștire
În penumbra temerilor
Cu tălpi rănite
Merg
Spre uitarea măștilor
A obrajilor uscați
A privirilor stoarse
De cei care-au plecat
Îmi șterg, oh
Îmi șterg lacrimile
Praful
și belțile
Sunt itinerarul meu
Iar drumul mi se pierde
În mirosul pelinului
Ce arde veghind visele
și luna
Sar dintr-o trecătoare în alta
Dintr-un nor în altul
Uit numele zilelor
Tac numele zilelor
Ca să aud numele
acestui munte
II
Trec poarta pustiului
Poarta nopții
Poarta cerului
Poarta cîmpiei
Poarta ierbii
Poarta peste rouă
O clipă de odihnă la izvor
Sub arcul pletelor tale
Oile-au disparut din privire
Întreb apa: unde-mi sunt aripile?
Nu-mi răspunde
Nu cumva toate diminețile duc
spre același prag?
Lînga focul abia aprins
Te-așează, bea vin, povestește
Eu voi cînta
istoria pașilor mei
topiți sub zăpadă
Cine trece munții
Duce cu el drumul
Pasărea duce cu ea zborul
Arată-mi o prăpastie
Unde să-mi arunc cuvintele
hrană la corbi
Voi inventa o limbă
O voi urma pe coasta abruptă
A suferinței și-a bucuriei
Nu există altă distanță
Numai ce nu știu despre mine
Numai ce nu știu despre tine
Iată distanța
Nu există altă speranță
Numai să merg unde nu sunt
Numai să merg unde ești tu
Iată dorința
Să zbor.
III
Cîntecul sudorii
Alungă îndoiala sării
Și cîntecul sării
Alungă îndoiala mării
Cîntecul mării
Alungă îndoiala nisipului
Și cîntecul nisipului
Alungă îndoiala păsării
Cîntecul păsării
Alungă îndoiala copacului
Și cîntecul copacului
Alungă îndoiala vîntului
Cîntecul vîntului
Alunga îndoiala zăpezii
Și cîntecul zăpezii
Alungă îndoiala cerului
Cîntecul cerului
Alungă îndoiala luminii
Și cîntecul luminii
Alungă îndoiala nopții
Cîntecul nopții
Alungă îndoiala stelei
Și cîntecul stelei
Alungă îndoiala din ochii tăi
O pune peste mine.
IV
In tăcerea mea
E numele mării
Și al pietrelor
Numele păsării
Numele copacului
Numele vîntului
Al zăpezii
Al cerului
Al luminii
Al nopții
Și-al stelei
Dar lipseste numele
acestui munte
Acestei dimineți
Acestei nopți
Nu există-un mesaj
Pe buzele rătăcirii
Frunzăresc pur și simplu
volumul anotimpurilor
Al răsăritului și-al apusului
Ascult pur și simplu
Flautul fără memorie
O iau pe fuga potecii
La ora cînd naufragiază
Fagii și crestele
Frunzăresc pur și simplu
volumul anotimpurilor
Unde-i scrisă promisiunea
cimbrului sălbatic
Acolo am descoperit o giruetă
disimulată de fulgi
Și nu mă mai pierd
Între vocea ta și cea a insectelor
La fereastra lacului
Ma aplec și-aștept
Apoi continui mersul cu ochii închiși
Un pas de soare și-un pas de lună
Un pas lucid
Un pas orb
Un pas de companie
Un pas în absență
Eu nu mă cunosc
De ce te-aș întîlni?
De ce-aș bate la poarta ta?
Trebuie să-mi regasesc privirea
Înainte de a pune ochii pe tine
Trebuie să-mi regăsesc auzul
Înainte de-a te asculta
Trebuie să-mi regăsesc limba
Înainte de a-ți vorbi
V
Accept ploaia
Și devin ploaie
Fiecare picătură
E-o idee transparentă și liberă
În noroi
Între singurătățile noastre
Stă vîntul, chiciura, soarele
Speranța, groaza și îmbrățișările
Bătaia orelor
Las la poalele urcușului
Pretențiile mele
Las la poalele urcușului
Tot ce-mi brăzdează obrajii
Merg fără altă oglindă
decît propriul meu curaj
De fulgere nu fug
Ci adorm
Jertfă a drumului
Jertfă a prafului și-a belților
Jertfa a ridurilor, a îndoielilor mele
Pielea mea e jertfa
Eu rîd litaniile vesele ale ploilor
Dar voi zbura oare pe aripi de vulturi?
Voi urma oare zborul păsărilor?
Dincolo de mormînt
Dincolo de carnea mea
Dincolo de oasele mele
Pînă la tine
Unde ești tu.
Tradus de Lucia Sotirova
Partea a III-a surprinde prin efectul realizat cu atata simplitate.