Alexis Zorba
de Nikos Kazantzakis(2006)
1 min lectură
Mediu
CIOBANUL – Masa mi-e gata, am muls oile. La ușa colibei mele zăvorul e tras, focul arde în vatră. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
BUDDHA – Eu nu mai am nevoie nici de hrană, nici de lapte. Vânturile sunt coliba mea, focul mi s-a stins. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
CIOBANUL – Eu am boi, am vaci, am pășunile străbunilor mei și un taur care-mi fecundează vacile. . Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
BUDDHA – Eu n-am boi, nici vaci. Eu n-am pășuni. Eu n-am nimic. Nu mă tem de nimic. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
CIOBANUL - Eu am o ciobaniță supusă și credincioasă. De ani și ani de zile ea e muierea mea; sunt fericit să mă joc noaptea cu ea. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
BUDDHA – Eu am un suflet supus și liber.De ani și ani de zile îl exersez și-l învăț să se joace cu mine. Iar tu, tu poți trimite oricâtă ploaie cerule!
SA