E ziua ta și-i seară, și-i tristă înnorată, de pare-a sta și cerul să plângă ca și mine, mă arde doru-n suflet și-n geana înrourată, da-mi

Majestoasă e nocturna boltă cu albastre-i lanuri, cu-a ei stele sclipitoare semănate-n lung și-n lat, și cu lună somnoroasă ce se-nălță printre

Și-mi doresc un concediu, acolo unde izvoarele au ape limpezi, unde aerul e pur, cerul albastru, zăpada albă; unde copiii pot fi

Maiul mi-a așternut covoru-i înflorit, pe pajiștea în care, retras și singuratic, să pot privi transpus, apusul aurit, auzul să-mi încânte un

De-atât de-ndelungată vreme, nu ne-am văzut, nu ne-am vorbit, se-ntreabă inima și geme\" \"Să fi uitat că ne-am iubit?\" Trecut-au zile lungi

Se-nălță luna-ncetișor pe cerul plin de stele și poleiază cu argint căsuța dragei mele, noaptea-i liniștită, pală, luna-i tristă,

Cer în doliu la Călan, lume neagră, nod gordian, chip de muză dantescană și icoană ciclopiană, ai ascuns stele și lună, dup-a fumului cunună,

După vechiul obicei, de la moși-strămoșii mei, Moș Crăciun, iată că-ți scriu, situația-ți descriu. Ca sărac și bun creștin, eu cu rugăminți îți

De la Boșorod la vale, mi-a ieșit mândruța-n cale, cu surâsul ei blajin, cu ochii de cer senin. Ca o adiere calcă, se mlădie ca o salcă și de