imi vine sa desfac aerul, sa rup muntii, sa unesc oceanele, sa calc in picioare toate barierele lumii, sa-mi fac carare pana la ceruri, pana

singurătatea mea. marele meu atu în fața lumii în care trăiesc, viciul meu, ascuns adânc, până în străfundurile ființei mele, mă-ndeamnă

aud glasul tau si privesc in lumina ochilor tai. fara suflare incerc sa-ti patrund in inima cu sfiala. sa nu-ti tulbur ritmul exact si

uneori imi vine sa scriu, uneori imi vine sa cant, de cele mai multe ori imi vine sa tac. iertati-ma, sunt si eu om!

mai bine sa iubesti decat sa te lasi calcat in picioare de propria ta iubire!

nu știu când și în ce loc mi-am pierdut un vis de foc și-am rămas fără noroc, rătăcind pribeag în drum. nu știu când și în ce loc, am căzut și