Nicolae Țone›Poezii

să plângi ce prostie să tai lacrimile cu un cuțit roșu să le tai subțire ca pătrunjelul pentru supă apoi să săruți întunericul pe buze cu

poezia încă și încă o dată viață a morții licuriciul strălucitor de pe vârful trompei lui dumnezeu * * * în picioare cu bocanci grei de

îmbrățișarea mea cu poemul perfect a lăsat urme plimbarea mea la braț cu poemul perfect pe calea victoriei a uimit pe trecători poemul perfect avea

și dacă dumnezeu e femeie și dacă dumnezeu e numai femeie năzuința mea după jumătatea perfectă e semn de declin sau e semn de-nviere sunt bântuit

călare pe o pisică roșie vine viața în față balul va avea poate loc se va dansa se va săruta poeții vor bea șampanie din pantofii poeteselor

nimic apă rece și fier ruginit iarbă uscată eclipsa bea apă din pumnii donei juana fac dragoste în imaginație cu o femelă de dromader mi-e