Orb, neghiob și strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuși atât de stupid și de neștiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul

Și cîinii lătrară iar toată noaptea valea răsunînd de strident încăpățînata lor universal monotonă dușmănie N-are rost să mă prefac că