Nicolae Motoc

Tineri cu flori de lămâiță-n plete să coborâm într-o ferigă am spus În locul soarelui - ochiul tău rotitor deasupra unei mări nevăzute Miri

Floarea galbenă de pojarniță se deschide în cinstea mea - piatră sfărâmată sub valuri

Balonul ține îndesate sub presiune toate închipuirile unui bărbat despre-un cămin fericit De câte ori se-șteaptă la un șut balonul își

Bucuria jertfei (purificarea bărbatului singur) la bordul Unei bărci zimțuite cu dinți de harpii începe prin a-l face Mai conștient de el însuși și

Singur / într-un timp al nimănui transparent și dens ca lentila unui telescop de astrograf încă mai tânjesc să-mi simt inima sub călcâi de femeie