Ploaie în luna lui Marte
de Nichita St[nescu(2007)
1 min lectură
Mediu
Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, iți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nichita St[nescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2007
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nichita St[nescu. “Ploaie în luna lui Marte.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nichita-stnescu/poezie/ploaie-in-luna-lui-marteIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.