Cerul
de Nerses Snorhali(2002)
1 min lectură
Mediu
Sunt cerul, cel pe vecie creat.
Cu boltă fără de afund, de nestrăbătut, m-am desfășurat.
Cu genunea mea despart, precum Moise-a spus,
Apele cele de jos de apele cele de sus.
Pe vecie, prin abisul meu infinit,
Cele două începuturi - cel cu trup și cel fără de trup - s-au unit.
Încât, așa precum numai duhul cel întrupat se poate zări,
Așijderi nici firea cea fără de trup nu se poate simți.
Eu cuprind în sine-mi cele patru stihii
Din care s-au plămădit toate făpturile vii.
În afară de ele, mai cuprind văzduhul,
Ceea ce nu cu ochii se poate vedea, ci numai cu duhul.
Sunt ca o jumătate de crug, osebit de toate din jururi,
Și, deși sunt în nemișcare mereu, fără de margini rămân pe de-a pururi.
Pentru tot ce-i pe lume, eu sunt început și sfârșit.
Nici genuni și nici culmi nu mă-nchid.
Par nemișcat, însă nemișcarea mea-i aparentă.
Necontenit mă frământ, numai mișcarea e permanentă.
Munții înalți, care vă îngrozesc cu abruptele cline,
Povârnișuri, prăpăstii adânci, toate se află sub mine.
Neabătut nici o clipă din noimele veșnicei legi,
Eu, cerul, pe vecie durez și sunt în nemișcare pe veci.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nerses Snorhali
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Nerses Snorhali. “Cerul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/nerses-snorhali/poezie/cerulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.