Ușa cea strâmtă
de Mirela Roznoveanu(2005)
1 min lectură
Mediu
Să străbați America în cîrca unei iluzii
cățărată între două cocoașe - trecutul și prezentul
fiul mă privește peste umăr și-mi surâde \"Ce faci
mamă?\"
Încerc să mă nasc
și să te mai nasc o dată.
Și eu aștept să mă mai nasc o dată.
În casa Mirelei arde un foc nevăzut
sacru.
Maximilian cere hîrtie,
Dan încearcă să descifreze
cea mai frumoasă și mai stranie hartă:
talpa Mirelei.
Afară e New Yorkul.
Înăuntru sîntem noi, vechii prieteni
și Rahova și Cotroceniul
și computerul
care ne șoptește tandru:
tastele pe care apasă Mihnea și Maximilian
vrînd să exprime ceva pe românește.
Prea multe lucruri s-au întîmplat astăzi în viața mea
tumultuoasă;
mă simt ca și mașina asta care probabil știe totul,
dar are ceva de învățat de la un copil care trece
printr-o perioadă
grea și în același timp incomparabilă,
perioadă în care primește primul sărut adevărat.
Cineva L-a întrebat: Doamne, oare puțini sînt
cei ce sînt pe calea mântuirii?
El i-a răspuns:
\"Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă.
Căci vă spun că mulți vor căuta să intre
și nu vor putea\"...