-CUVÂNT ÎNAINTE- Această lucrare a fost scrisă în 1956, la sugestia profesorului Ernesto Grassi, pentru o colecție de cărți de buzunar pe care o

Îmi place să revin mereu la probleme banale sau insolubile(ceea ce poate să însemne același lucru) și găsesc în meditarea lor o hrană pe care nici

Dumneata îmi răspunzi: „Vreau să fiu liber!”. Află atunci că, în frumoasa noastră Republică culturală, poziția aceasta e necunoscută. Nu există

Nu voi scrie asupra acelui consumat an 1927. Pentru un tinar, bilanturile sint umiliri. Ce ne mai leaga acum de tot sirul zilelor si noptilor scurse

În societățile așa-numite \"primitive\", orice secret este o primejdie. Lucrul tăinuit devine, prin simpla lui tăinuire, primejdios omului și

(continuare cap.IV) SACRUL ȘI PROFANUL ÎN LUMEA MODERNÃ Deși am stăruit asupra inițierii și a riturilor de trecere, subiectul este departe de

CAPITOLUL II TIMPUL SACRU SI MITURILE Durata profană și Timpul sacru Ca și spațiul, Timpul nu este nici omogen și nici continuu pentru

Un prieten de la țară mă roagă să-l lămuresc ce înseamnă \"Originalitate, original și originali\". Iată o problemă la care nu m-am mai gândit din

Din ultima d-tale scrisoare am sa te rog sa-mi ingadui sa citez aceste rinduri: „Mi-a placut intotdeauna sa compar pe filosof cu acel om care, pus in

CAPITOLUL IV EXISTENÞà UMANà ȘI VIAÞà SANCTIFICATà EXISTENÞA „DESCHISÓ SPRE LUME Scopul ultim al istoricului religiilor este să înțeleagă

În literatura europeană nu există discontinuitate, salturi, revoluții. De la Ovidiu la trubaduri, de la poezia medievală la Dante și Petrarca, de la

Cunosc, aici, tineri universitari si eruditi amatori care nu pot gindi decit in marginea cartilor franceze. Din acele carti franceze de placuta

CAPITOLUL I SPAÞIUL SACRU ȘI SACRALIZAREA LUMII -Omogenitate spațială și hierofanie Pentrul omul religios, spațiul nu este omogen, ci

CAPITOLUL III SACRALITATEA NATURII ȘI RELIGIA COSMICÃ Natura nu este niciodată pentru omul religios exclusiv „naturală“, ci încărcată cu o

Posesiunile africane alcătuiau, după pierderea Braziliei, aproape totalitatea imperiului colonial portughez. Dar nu încape îndoială că în cursul

\"Nici un om nu atrage mai mult mulțimile decât acel care trăiește singuratic\", scrie Papini în \"Sant` Agostino\". Și amintește de Sf. Antonie- pe

Poate nicăieri ca în Portugalia, scriitorii și cărturarii n-au avut un rol politic atât de important, fie direct, prin activitatea lor politică, fie

Cu greu înțeleg nevoia unor scriitori- câteodată, scriitori foarte mari- de a compune prin comparații și metafore. Dar ce înțeleg mai greu este chiar

Suprema verificare pentru oameni- deci și pentru națiuni- este capacitatea de contemplare în suferință. În privința aceasta, asiaticii- în special

Mircea Eliade: \"Las raíces de toda cultura son siempre religiosas” Fragmentos de un reportaje a Mircea Eliade publicado en 1984 en la edición