Scrisoarea V
de Mihai Eminescu(2002)
2 min lectură
Mediu
Biblia ne povesteste de Samson, cum ca muierea,
Cand dormea, taindu-i parul, i-a luat toata puterea
De l-au prins dusmanii, l-au legat si i-au scos ochii,
Ca dovada de ce suflet sta in pieptii unei rochii...
Tinere, ce plin de visuri urmaresti vre o femeie,
Pe can dluna, scut de aur, straluceste prin alee
Si pateaza umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi.
Te imbeti de feeria unui mandru vis de vara,
Care-n tine se petrece...Ia intreab-o bunaoara-
O sa-ti spuna de panglice, de volane si de mode,
Pe cand inima ta bate imnul sfant al unei ode...
Cand cocheta de-al tau umar ti se razima copila,
Dac-ai inima si minte, te gandeste la Dalila.
E frumoasa, se-ntelege... Ca copiii are haz,
Si cand rade face inca si gropite in obraz
Si gropite face-n unghiul ucigasei sale guri
Si la degetele manii si la orice incheieturi.
Nu e mica, nu e mare, nu-i subtire, ci-mplinita,
Incat ai ce strange-n brate - Numai buna de iubita.
Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i sade bine
Si o prinde orice lucru, caci asa se si cuvine.
Daca vorba-i e placuta si tacerea inca place;
Vorba zice:\"fugi incolo\", rasul zice :\"vino-ncoace!\"
Imbla parca amintindu-si vre un cantec, alintata,
Pare ca i-ar fi lene si s-ar cere sarutata.
Si se nalta din calcaie sa-ti ajunga pan\' la gura,
Daruind c-o sarutare acea tainica caldura
Ce n-o are decat sufletul unei femei...
Cata fericire crezi tu c-ai gasi in bratul ei!