Foaia veștedă
de Mihai Eminescu(2006)
1 min lectură
Mediu
Vântu-o foaie vestejită
Mi-au adus mișcând fereastra -
Este moartea ce-mi trimite
Fără plic scrisoarea-aceasta.
Voi păstra-o, voi întinde-o
Între foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mâna dragei mele.
Cum copacu-și uită foaia
Ce pe vânt mi-a fost trimisă,
Astfel ea uitat-au poate
Aste foi de dânsa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinovate-mi stau de față,
Dovedite de minciună
Cer să sting a lor viață.
Dulcea lor zădărnicie
Nu mă-ndur s-o pun pe foc,
Deși-mi stau atât de triste
Că nu pot muri pe loc.
Voi păstra întreg amarul
Și norocul ăstor foi,
În durerea vechii pierderi
Recitindu-mă-napoi;
Numai vestea blând-a morții,
Foaia tristă le-am adaos:
Moartea vindec-orice rană,
Dând la patime repaos.
(dupa N. Lenau)
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Foaia veștedă.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/foaia-vestedaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.