Ector și Andromache
de Mihai Eminescu(2009)
1 min lectură
Mediu
ANDROMACHE
Vrea Ector în vecie să meargă de la mine,
Unde Ahil cu-a sale neapropiali mâne
Aduce lui Patroclu jertfiri pe orice zi?
Cine-o \'nvăța copilu-ți în vremea viitoare
S\'arunce lănci și zeii Olympului s\'adoare,
Când Orcul de \'ntuneric în sânu-i te-o \'nghiți?
ECTOR
Femee scumpă mie, tu lacrimele seacă !
După bătaia cruntă dorința mea ea pleacă,
Aceste brațe apăr Pergamu - amenințat .
Și \'n lupta pentru sânte a zeilor cămine,
Eu cad, mântuitorul al patriei — și \'n fine
Cobor la râul stygic de glorie urmat.
ANDROMACHE
O n\'o să mai aud eu a armelor vuire .
Și fieru-ți în portale va zace \'n lenevire,
Marea lui Priam viță d\'eroi s\'o nimici.
Vei merge unde ziua etern nu mai lumină,
Cocytul unde \'n lungul pustiilor suspină,
Colo unde amoru-ți în Lethe va muri.
ECTOR
Orice dorință \'n mine, în mine-orice gândire,
Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire,
Dar nu și-al meu amor.
Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează,
Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă!
Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector.