Despartire
de Mihai Eminescu(2002)
2 min lectură
Mediu
Sa cer un semn iubito spre-a nu te mai uita
Te-as cere doar pe tine dar nu mai esti a ta
Nu floarea vestejita din parul tau balai
Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai
La ce simtirea cruda a stinsului noroc
Sa nu se sting-asemeni ci-n veci sa stea pe loc?
Tot alte unde-i suna aceluiasi parau
La ce statornicia parerilor de rau
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau maine o sa mor
Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor
Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi
Trezindu-te iubito cu anii inapoi
Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit
Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit
Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti
Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre perete ma lasa prin straini
Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini
Si cand se va intoarce pamantul in pamant
Au cine o sa stie de unde-s cine sunt?
Cantari tanguitoare prin zidurile reci
Cersi-vor pentru mine repaosul de veci
Ci eu as vrea ca unul venind de mine-aproape
Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape
Apoi- de vor- m-arunce in margine de drum
Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum
Din zare departata rasar-un stol de corbi
Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi
Rasar-o vijelie din margini de pamant
Dand pulberea-mi taranii si inima-mi la vant
Ci tu ramai in floare ca luna lui april
Cu ochii mari si umezi cu zambet de copil
Din cat esti de copila sa-ntineresti mereu
Si nu mai sti de mine ca nu m-oi sti nici eu
sa cer un semn iubito
spre-a nu te mai uita
te-as cere doar pe tine
dar nu mai esti a ta
nu floarea vestejita din parul tau balai
caci singura mea ruga-i uitarii
sa ma dai
si inca un vers nemaipomenit
ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?