Criticilor mei
de Mihai Eminescu(2004)
1 min lectură
Mediu
Multe flori sunt, dar putine
Rod in lume o sa poarte,
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Cand nimic nu ai a spune,
Insirand cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Dar cand inima-ti framanta
Doruri vii si patimi multe,
Si-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sa le-asculte,
Ca si flori in poarta vietii
Bat la portile gandirii,
Toate cer intrare-n lume.
Cer vestmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de gheata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvantul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus-
E usor a scrie versuri
Cand nu ai nimic de spus.