Când însusi glasul
de Mihai Eminescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Cand insusi glasul gandurilor tace,
Ma \'ngana cantul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-vei
Cu ochii mari si purtatori de pace?
Resai din umbra vremilor incoace
Ca sa te vad venid ... ca \'n vis, asa vii!
Cobori incet... aproape, mai aproape,
Te pleaca iar zimbind peste-a mea fata,
A ta iubire c\'um suspin arat-o,
Cu geana ta m\'antinge pe pleope
Sa simt fiorii stringerii in brate,
Pe veci perduto, vecinic adorato!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Eminescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Romantism
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Eminescu. “Când însusi glasul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-eminescu/poezie/cand-insusi-glasulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.