Când însusi glasul
de Mihai Eminescu(2002)
1 min lectură
Mediu
Cand insusi glasul gandurilor tace,
Ma \'ngana cantul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?
Puterea noptii bland insenina-vei
Cu ochii mari si purtatori de pace?
Resai din umbra vremilor incoace
Ca sa te vad venid ... ca \'n vis, asa vii!
Cobori incet... aproape, mai aproape,
Te pleaca iar zimbind peste-a mea fata,
A ta iubire c\'um suspin arat-o,
Cu geana ta m\'antinge pe pleope
Sa simt fiorii stringerii in brate,
Pe veci perduto, vecinic adorato!