Glasul neamului
de Mihai Codreanu(2004)
1 min lectură
Mediu
Eu sunt copilul mut al disperării:
Oricât m-aș amăgi, - scrâșnesc din dinți și tac;
Dar ca urzeală de Roman și Dac,
Vărs uneori văpăi pe țeava nării.
…Si-așa, lăsat în voia întâmplării,
Intind spre Soare ramuri de copac,
Si tot mai largi în juru-mi le desfac,
Că port în crengi vitalitatea mării.
Nu știu ce țintă caut prin pustiu, -
Dar asta-i poezia: să n-o știu;
De-aceea fluierând, merg înainte…
Iar când încerci privirea să-mi înfrunți,
Visezi și tu, căci ea ți-aduce-aminte
Melancolia codrilor cărunți.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Codreanu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Codreanu. “Glasul neamului.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/mihai-codreanu/poezie/glasul-neamuluiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.