Cum se călește fierul
de Mihai Codreanu(2004)
1 min lectură
Mediu
Ca pătimaș culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.
Si-așa în templul meu cu porți închise
Frumosului i-am închinat discret
Si-nfiorarea caldă de poet,
Si arta rece care-o stăpânise.
Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se călește fierul înroșit
Spre-a-i oțeli flexibila substanță.
Numai așa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanță,
Când suferința mă făcea să plâng.