Ultimul cântec
de Miguel Hernàndez(2005)
1 min lectură
Mediu
Vopsită, nu goală;
vopsită mi-e casa
în culorile patimei
și suferinței.
Se va-ntoarce din jale,
de unde-a fost dusă,
cu masa ei goală,
cu patul sfărmat.
Pe perini săruturi
vor înflori
și-n jurul trupurilor
cerșaful
va-nfășura puternica-i iederă
nocturnă, înmiresmată.
Ura se potolește
în fața ferestrei.
Gheara va fi blajină.
Lăsați-mi speranța.