Cocoșul și perla
de Max Jacob(2006)
2 min lectură
Mediu
Incendiu, uriașă roză pe-o coadă-nfoiată de păun.
***
Fructe mari atârnând într-un pom pipernicit, prea mari
ca să le poată ține. Un palat într-un vârf de stâncă pe o
fărâmă de insulă. O artă într-o națiune prea pură pentru ea.
***
În Anzii Cordilieri peste hamei cresc struguri, dar rămân invizibili.
***
Ca să se răzbune pe scriitorul care le-a dat viață, personajele îi ascund tocul.
***
Arhanghelul trăznit nu mai avu timp decât să-și desfacă
nodul la cravată, s-ar fi spus că se mai ruga încă.
***
Ceață, păienjeniș de stele.
***
Te înșeli bunul meu înger, de ce aceste vorbe de mângâiere: plângeam de bucurie.
***
Mulți dintre cei care mă iubesc mă așteaptă pe puntea
corabiei: dar eu cum să mă cațăr acolo?
***
Înainte de ziuă un lătrat de câine, îngerii încep să șușotească.
***
Baletul readus la realitate: calești cu roți stacojii, tunuri
de război, mulțimea, dar mai ales cerul! cerul!
Un cer adevărat! Realitatea readusă la balet.
***
Misterul e în această viață, realitatea în cealaltă; dacă
mă iubiți și mă iubiți o să vă fac să vedeți realitatea.
***
Privit în dreptul soarelui sau altfel, eu nu exist și totuși sunt un arbore.
***
Petele din tavanul caselor sunt simboluri ale existenței
celor care locuiesc în ele: iată doi urși care citesc ziarul lângă foc.
***
Vi-i prezint pe cei doi copii ai mei, spune bătrânul acrobat
Fecioarei dintre Stânci care cânta la mandolină. Cel mai
mic, frumos costumat, se așeză în genunchi; celălat ținea
un pește în vârful bastonului.