Amanții laudă în astă lume iubitei fie părul sau figura, ivoriul alb al coapsei, ori statura, ori ochii, dându-le un veșnic nume. Dar eu nu-i

Când vă privesc, ochi splendizi, în neștire, prin dulci simțiri ce nu își au cuvântul, ca un erete-având prielnic vântul, îmi zboară a torturii