Cartea
din Întoarcerea lângă pământ (1942)
de Lucian Valea(2010)
1 min lectură
Mediu
Vremii, poate-i semn;
Inimii, popas;
Anilor, îndemn;
Vieții mele, ceas.
Am zidit la ea ca-ntr-o cetate
Zi de zi, să-i crească împlinirea.
Și de-ascult, aud în vers cum bate
Inima, tânjind nemărginirea.
Zvonul ei coboară din furtuni
Unde gem viețile trecute,
Să împrăștie în gând minuni
Și blesteme-n răzvrătiri durute.
E-un hrisov pe care-l scriu cu sânge,
Mărturie dreaptă pentru mâne
Ce-i dacă visarea mi s-o frânge?
Graiu-mi dârz prin dânsa va rămâne
Rod să deie, ca în brazdă, holda...
Iară vremea de i-o fi căluș
Să țâșnească-n fila ei revolta
Tuturor spre marele urcuș.
Nu am scris-o din dorinți deșarte,
Și nici pentru glorie și aur;
Dorul țarinilor de departe
Mi-a fost, nevăzut, pe frunte laur.
Și slujindu-i versul, ca altarul,
În odăjdii de nădejde și dor,
I-am sorbit plinirile și harul
Cum ar soarbe ploaia, un ogor.
Râvna ei din ceasuri de revoltă
Nu-i decât ecou din vechiul val
Ce-l întărtă steaua-mi de pe boltă:
Steaua năcăjitului Ardeal!
ianuarie 1942
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Valea
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Valea. “Cartea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-valea/poezie/carteaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.