Vara
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
La orizont-departe-fulgere fara glas
zvacnesc din cand in cand
ca niste lungi picioare de paianjen-smulse
din trupul care le purta.
Dogoare.
Pamantu-ntreg e numai lan de grau
si cantec de lacuste.
In soare spicele isi tin la san grauntele
ca niste prunci ce sug.
Iar timpul isi intinde lenes clipele
si atipeste intre flori de mac.
La ureche-I taraie un greier.