Paradis in destramare
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Portatul înaripat mai ține întins
un cotor de spadă fără de flăcări.
Nu se luptă cu nimeni,
dar se simte învins.
Pretutindeni pe pajiști și pe ogor
serafimi cu părul nins
însetează după adevăr,
dar apele din fîntîni
refuză gălețile lor.
Arînd fără îndemn
cu pluguri de lemn,
arhangheli se plîng
de greutatea aripelor.
Trece peste sori vecini
porumbelul sfîntului duh,
cu pliscul stinge cele din urma lumini.
Noaptea îngerii goi
zgribulind se culcă în fîn:
vai mie, vai ție,
păianjeni mulți au umplut apa vie.
odată vor putrezi și îngerii sub glie,
tărîna va seca poveștile
din trupul trist.