Noi si pamantul
Poemele luminii (1919)
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Atitea stele cad în noaptea asta.
Demonul noptii tine parca-n mini pamintul
si sufla peste-o iasca
naprasnic să-l aprinda.
In noaptea asta-n care cad
atitea stele, tinarul sau trup
de vrajitoare-mi arde-n brate
ca-n flacarile unui rug.
Nebun,
ca niste limbi de foc eu bratele-mi intind,
ca să-ti topesc zapada umerilor goi,
si ca să-ti sorb, flămând să-ti mistui
puterea, singele, mindria, primavara, totul.
In zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul noptii o să piara dus
de-un vint spre-apus,
în zori de zi as vrea să fim si noi
cenusa,
noi si -- pamintul.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Noi si pamantul.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/noi-si-pamantulIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.