Lauda suferinței
din ciclul Ce aude unicornul
de Lucian Blaga(2003)
1 min lectură
Mediu
Atâția dintre semeni nu prea știu
ce să înceapă-n zori cu suferința.
Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul
chemat să-nalțe mersul, cunoștința.
Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă,
pe frunți albastru ger,
pe coapsa ea poate fi pecete arsă cu fier,
în bulgăre de țărână
o lacrimă sau sâmbure de cer.
Nu mai calcă pe pământ
cine calcă-n suferință.
Ea schimbă la față argila, o schimbă în duh
ce poate fi pipăit, duios, cu știință.
Tată, carele ești și vei fi,
nu ne despoia, nu ne sărăci,
nu alunga de pe tărâmuri orice suferință.
Alungă pe aceea doar care destramă,
dar nu pe-aceea care întărește
ființa-ntru ființa.
Fă ca semenii noștri,
de la oameni la albine,
de la-nvingători la biruiți,
de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte
că există pretutindeni și această suferință,
pâna astăzi și de-acum înainte
singura legătură între noi și tine.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Blaga
- Tip
- Poezie
- An
- 2003
- Curent
- Modernism
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Blaga. “Lauda suferinței.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-blaga/poezie/lauda-suferinteiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.