Eva
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Când sarpele intinse Evei marul, îi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.