Cresc amintirile
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Intr-un amurg, sunt ani de-atunci, mi-am zgariat
staruitor
in scoarta unui arbor – numele –
cu slove mici, stangace si subtiri.
Azi am vazut din intamplare
cum slovele-au crescut din cale-afara – uriase.
Asa iti tai tu copilo numele
in inima-mi supusa
marunt, marunt, ca un strengar.
Si dupa ani
si ani de zile-l vei gasi
cu slove-adanci si uriase.