Catrenele dragostei
de Lucian Blaga(2002)
1 min lectură
Mediu
Dragă-mi este dragostea
bîntuită de sprîncene,
de sprîncene pămîntene,
lungi, pieziș-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cît lumea-zare,
mică pe cît lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea
din pămînturile noastre -
prin poienile albastre.
Sîngele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălțimile și-abisul
și cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o țin,
căci frumsețea ei dispare
în frumsețile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
și-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopții luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naște.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paște.
Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncînte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.