Nu cer cerului miracole
de Lucian Avramescu(2026)
1 min lectură
Mediu
Nu cer cerului miracole,
Nici minuni de-o zi pe pământ,
Mi-ajung ale lumii spectacole
Și pâinea pe care o cânt.
Mi-ajunge o mână de om
Să-mi strângă mâna când mi-e greu,
Un frate de ramură-n pom,
Un colț din străbunul meu leu.
Nu cer să mi se dea degeaba
Nici glorie, nici tron, nici bani,
Îmi place să-mi îndeplinesc treaba
Și să-mi număr prietenii în ani.
Dacă e să cad, să cad în picioare,
Ca un stejar lovit de trăsnet în munți,
Să nu mă vadă nimeni cum mă doare,
Să nu-mi vadă lacrima pe frunți.
Cer doar atât: să pot iubi curat,
Să nu-mi vând sufletul pe-un blid de linte,
Și când voi fi sub iarbă culcat,
Să se știe că n-am spus cuvinte mințite.
Lirică de atitudine existențială – „Nu cer cerului miracole”
Notă editorială: Poemul da titlul volumului din 1982. Este o profesiune de credință a omului care își asumă destinul terestru, refuzând iluziile ieftine și căutând adevărul în lucrurile simple și în demnitatea proprie.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian Avramescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2026
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian Avramescu. “Nu cer cerului miracole.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/lucian-avramescu/poezie/nu-cer-cerului-miracoleIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.