Ion
fragment
de Liviu Rebreanu(2006)
1 min lectură
Mediu
Totuși necunoscutul morții o îngrozea fără să-și dea seama. Priveliștea satului, cu hotarul încărcat de rod, cu pădurile tainice, cu căsuțele împrăștiate ca niște jucării printre pomii grădinilor, parcă-i spuneau că toate chinurile vieții sunt de o mie de ori mai ușor de îndurat ca taina înfricoșătoare a beznei în care te aruncă durerea morții. Voința ei șovăia în fața porții de aramă zăvorậtă cu mistere, care a înghițit atậtea milioane de vieți, fără ca omul să fi izbutit a arunca dincolo măcar o privire fugară.